Balada sadicului

Nu stiu cati va mai aduceti aminte poezia asta... sau macar daca o stiati...ma rog...citi-o


Afară ninge liniştit,
În sobă arde mama,
De grindă tata-i spânzurat,
Iar eu mă tai cu lama.

Pe jos stau fraţii mei întinşi,
Sunt morţi de-o săptămână.
În putrefacţie au intrat
Şi nimeni nu-i adună.

Şi soră-mea cu ochiul scos
Se zbate într-o ladă,
Alt frate e întins pe jos
Şi-n spate are-o bardă.

Nevastă-mea atârnă greu
De-o cracă din grădină
Şi-o cioară-i ciuguleşte fin
Din inimă şi splină.

În frigider, în pungi de-un kil'
Stă relaxat bunicul,
Iar din bunica-au mai rămas
Un deget şi buricul.

Ascuns e frati-miu-n dulap,
Nu-i pasă de nimica.
Are-un topor înfipt în cap
Să-i ţină cipilica.

Lungit e moşu' Mihu-n pod
Cu un cuţit în spate:
L-am alergat de la parter
Pe viaţă şi pe moarte.

Iar unchi-miu e-n dormitor
Pitit într-o valiză,
Legat cu două fire lungi
Ce duc direct la priză.

Nepoţii mei au îngheţat
Cu gâtul rupt în stradă,
Privind cu ochii lor sticloşi
Măcelul din ogradă.

Dormi puiul tatii, somn uşor,
Căci tata te gazează,
Îţi taie gâtul c-un topor
Şi-apoi te împăiază.